Cum ar fi ca bunul simt sa revina ca valoare

Într-o zi, m-am dus să-mi cumpăr cafea – sunt un împătimit al cafelei bune și îmi place să o macin manual în fiecare dimineață.

Am fost plăcut surprins să descopăr că s-a deschis în vecinătatea mea un magazin care vinde cafea proaspăt prăjită, așa că am intrat să văd despre ce e vorba.

La tejghea stătea un tânăr slăbuț, care m-a salutat zâmbitor – am detectat o undă ușoară de timiditate în vocea și privirea lui. ”O fi nou în genul acesta de job”, m-am gândit eu.

L-am rugat să-mi arate diverse tipuri de cafea boabe și atunci a început să se deschidă. Deși îi tremura puțin vocea, se simțea pasiunea cu care vorbea, dar și respectul pe care îl avea față de mine. Mi-a povestit despre aroma și originea fiecărui sortiment și multe alte lucruri fascinante… cel puțin pentru pasionații de cafea 🙂

La sfârșit am plecat încântat dar puțin contrariat. Am stat și m-am întrebat de ce mi s-a părut ciudată această experiență. Brusc, mi-am dat seama: vânzătorul nu fusese nici prea sociabil, nici prea deschis, nici volubil, sau alte calități pe care lumea le crede necesare în domeniul vânzărilor. Și totuși am apreciat mult comunicarea lui naturală!

Un om cu bun-simț, puțin introvertit, natural, pasionat de ceea ce face. Nici prea vorbăreț încât să intre în sufletul tău, dar nici tăcut – vorbea doar atunci când vedea că nu deranjează.

 
Acum să ne uităm la prototipul omului ”descurcăreț” pe care societatea vestică îl glorifică. Îl vedem peste tot: încearcă să pară un fluturaș social mereu deschis, zâmbitor și gata să-și folosească la comandă abilitățile de diaree verbală pentru a te ameți și a te convinge.

Ce nu este în regulă la această abordare: faptul că oamenii își pun o mască și devin falși. Asta nu înseamnă nici că trebuie să fii posac – secretul stă în echilibru și în folosirea darurilor tale naturale.

Însă marea problemă este faptul că avem impresia că succesul va fi de partea omului cu un curaj exagerat, o fire efervescentă și o doză copioasă de agresivitate (toți au impresia că sunt asertivi, dar de fapt dau cu bâta în baltă și se miră de ce trezesc repulsie celorlalți).

Ți s-a spus vreodată că pentru a reuși în viață trebuie să fii ceva mai tupeist?
Să vorbești TARE pentru a te face auzit?
Să te afirmi?
”Să calci peste cadavre?”
”Să îl ai pe vino-ncoace?”
Să ai ”papagal” (sau să ”ai cuvintele la tine”)?

 
Totul pornește de la valori. Și mă refer aici la valorile colective de viață care se schimbă cu vremurile și ne influențează și valorile noastre personale.

Practic, societatea ne impune aceste valori prin filme, reclame, supervedete etc.

Care sunt valorile de astăzi (mai ales cele provenite din vest)?

Tupeul, orgoliul mai presus de orice, perfecționismul, narcisismul, hedonismul, critica, răzbunarea și multe altele asemănătoare.

Nu vreau să fac aici morală ieftină, toate cele de mai sus sunt umane, și poate fiecare le are într-o anumită măsură (eu sunt primul care recunosc că sunt vinovat de ele din când în când), dar lucrurile stau cu totul diferit atunci când îți conduci viața după aceste valori distructive, când acestea primează față de orice altceva.

Nu mă crezi? Uită-te la o reclamă fashion sau la un afiș dintr-un film la modă cu ”băieți duri” și ”tipe fatale”. Ce îți inspiră personajele? Prietenie, dragoste, bunătate? Sau răceală, superioriate, dispreț etc?

Nu uita că aproape toți copiii și tinerii vor la un moment dat să fie ca vedetele lor!

 
De aceea vin cu o propunere ”scandaloasă”, cel puțin pentru vremurile actuale.

Cum ar fi ca bunul-simț să fie (din nou) o valoare preferată în societate?

Ceva la modă, pe care îl afișează chiar și vedetele.

Realitatea este că bunul-simț încă funcționează, ca în exemplul cu vânzătorul de cafea. Majoritatea oamenilor apreciază sinceritatea și nu vor să fie amețiți de cuvinte alunecoase, ci să fie respectați și ascultați.

Și îți mai spun ceva care poate suna ciudat: pe termen lung, blândețea și prietenia sunt mult mai puternice decât forța și ”șmecheria”. Acestea pot funcționa pe moment, pot intimida sau păcăli, dar pe termen lung vor distruge relațiile cu ceilalți.

Se tot vorbește despre ”școala vieții”: cei care o au se descurcă mai bine. Adevărat! Dar atunci când au învățat ceva pozitiv din viață, nu cum să înșele. Când au învățat că pentru a te conecta cu oamenii e bine să îți folosești personalitatea veritabilă, chiar dacă nu este idealul din filmele americane cu adolescenți extravertiți.

Cunosc oameni de bun-simț care au și educația formală și ”școala vieții” (au trecut prin multe dificultăți, au crescut muncind din greu etc) și sunt în același timp blânzi cu ceilalți, generoși, și au și parte de succes! Deci se poate și fără să fii un mic ”mafiot” 🙂
 

Cred din tot sufletul că putem face o schimbare, de la cel mai mic nivel.

Ai făcut deja primul pas citind acest articol – dacă ai început să vezi deja altfel lucrurile, poți să fii un model pentru persoanele din jurul tău.

Ce urmează? Îți recomand să observi în jurul tău persoanele ceva mai retrase, cu bun-simț, persoanele generoase și altruiste. Poți chiar să le și spui că îi apreciezi pentru eforturile lor, pun pariu că nu primesc acest gen de compliment în fiecare zi.

Apoi să încercăm să fim mai întâi noi mai buni, înainte de a aștepta de la ceilalți. Cu o floare nu faci primăvara, dar cu câteva (mii de persoane care citesc acest articol) poți începe o primăvară a valorilor bune chiar și la noi, în România.

 
P.S. Dacă ești o persoană introvertită, retrasă sau prea puțin sociabilă pentru aceste vremuri și vrei să îți îmbunătățești comunicarea și relațiile cu ceilalți, te invit la workshop-ul nostru în care aplicăm aceste valori constructive”Cea mai răsplătită inteligență”.

 

Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments