de-ce-e-mai-bine-uneori-sa-renunti-la-obiectivele-tale

Ţi s-a întâmplat vreodată să îţi propui ceva şi să nu vrei să renunţi cu niciun preţ la acel lucru?

Acum câţiva ani, după o iarnă grea, am vrut să ies în oraş cu maşina pentru că am văzut că zăpada se topise aproape complet.

Străduţa pe care o ţineam parcată era curăţată, dar se formaseră praguri de gheaţă pe margini. Nu o mai scosesem demult din acel loc şi eram nevoit să trec peste acel parapet îngheţat.

După câteva încercări nereuşite de a urca maşina peste pragul de gheaţă, mi-am dat seama că nu o să fie aşa de uşor precum îmi închipuisem.

M-am dat jos şi am încercat să sparg gheaţa, dar după câteva lovituri lopata mea din plastic s-a crăpat. Zăpada acumulată peste iarnă, strânsă şi bătătorită de utilajele care curăţaseră strada, se întărise ca o barieră de fier.

În acel moment mi-am spus: „Dacă ţi-ai propus ceva nu ar trebui să te dai bătut aşa de uşor! Acum chiar trebuie să scot maşina asta cu orice preţ, să îmi demonstrez că pot trece peste acest obstacol!”

Motivat nevoie mare, am început să balansez maşina în spate şi în faţă până când am reuşit să o „salt” pe pragul de gheaţă. Şi acolo a rămas..

Maşina mea avea garda la sol foarte joasă şi a rămas agăţată cu burta pe parapetul de gheaţă, iar din acel moment orice manevră a fost în van: roţile se învârteau în gol.

Marea problemă era că nici înapoi în locul de parcare nu mai puteam să o mut şi nici aşa nu puteam să o las, deoarece era cu botul în stradă şi bloca traficul. Am încercat s-o împing, dar nu s-a mişcat mai mult de 10 cm.

Aşa că am chemat un prieten care stătea aproape de mine să mă ajute să o urnim din loc. După câteva zeci de minute în care ne-am opintit din greu, ne-am dat seama că nu aveam niciun spor.

Aşa că amicul meu şi-a chemat încă un prieten! Am împins-o în toate felurile posibile, ne-am chinuit cât de mult am putut şi tot nu am reuşit, nici măcar în 3 oameni.

În cele din urmă, ultimul sosit a avut ideea să o remorcăm la autoturismul lui. Norocul nostru a fost că avea motor puternic şi a reuşit să smulgă maşina mea la loc, în spatele zidului de gheaţă.
 

Am pierdut peste 2 ore degeaba, dar am învăţat din această peripeţie o lecţie foarte importantă.

Uneori nu e bine să ne încăpăţânăm ca lucrurile să iasă exact aşa cum vrem noi.

Scopul meu era de fapt să ajung mai repede în oraş – dacă analizam bine situaţia, puteam să găsesc alte metode. Puteam să iau taxi-ul, metroul, sau să vorbesc cu un prieten care se ducea în aceeaşi direcţie.

 
Mulţi oameni consideră că au eşuat dacă nu şi-au atins anumite obiective specifice.

Alţii nu ştiu cum să ajungă la ele şi din această cauză renunţă de la bun început.

Iar alţii nici măcar nu îşi mai setează obiective, deoarece le este teamă că vor fi dezamăgiţi atunci când aceastea nu se vor împlini întocmai cum le-au gândit.

 
Am văzut foarte multe articole şi discuţii despre stabilirea ţelurilor – fiecare cu tehnica lui care te aduce mai aproape de ele.

Poţi urmări aici o prezentare video pentru a vedea ce fac eu la sfârşitul fiecărui an.

Însă ceea ce vreau să-ţi transmit prin acest articol e că setarea obiectivelor este un proces dinamic.

Ceea ce ne dorim se poate schimba de la o lună la alta, deoarece noi ne schimbăm. De fapt, totul se schimbă, şi poţi învăţa uneori mai mult din obiectivele nebifate decât din cele pe care le-ai atins.

 
Spre exemplu, când eram adolescent, aveam o dorinţă arzătoare să devin actor. Deşi nu mi-am urmat visul, undeva înăuntrul meu a rămas o intenţie puternică: să îmi placă munca mea, să lucrez din pasiune.

Apoi viaţa m-a purtat în moduri misterioase spre vorbitul în public şi training şi acum pot spune cu mâna pe inimă că fac ceea ce iubesc cu adevărat.

Cred cu tărie că acest lucru s-a întâmplat deoarece nu am renunţat la visul meu primordial de a face ceva care mă pasionează.

Am întâlnit mulţi oameni care nu au reuşit exact ce şi-au propus, dar au realizat că dacă treci peste orgoliu poţi găsi lucruri mult mai semnificative.

Nu e suficient să spui „voi reuşi orice ar fi” şi apoi să treci la luptă.

Pentru că e posibil să munceşti foarte mult pentru un scop pe care îţi vei da seama că nu-l doreai cu adevărat.

 
Aşa că mai întâi întreabă-te: „De ce îmi doresc acest obiectiv?”

Apoi pune-te la încercare cu următoarele întrebări:

Îmi împlineşte o nevoie?

Sau poate un vis din copilărie?

Îmi dă o anumită stare?

Există şi o altă cale de a împlini acea nevoie sau de a atinge acea stare?

Cum m-aş simţi şi ce aş face după ce voi fi atins acel ţel?

Oare ce îmi doresc eu cu adevărat?

 
În finalul acestui articol, îţi doresc să îţi găseşti curajul de a fi flexibil în ceea ce îţi propui să realizezi.

Da, am spus curajul – avem nevoie de curaj să abandonăm sau să schimbăm un lucru în care am investit emoţie şi muncă.

Pentru că ne este frică să pierdem, chiar dacă e vorba de ceva de care ne dăm seama că nu avem nevoie.

În momentul în care vom fi gata să renunţăm, vom crea loc în viaţa noastră pentru ceea ce este cu adevărat bun pentru noi.

Tu ai avut un lucru la care ţi-ai dat seama că e mai bine să renunţi? Adaugă un comentariu mai jos pentru a împărtăşi experienţa ta.
 

Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments