nu-sunt-acel-gen-de-persoanaCând am primit mesajul am crezut că este o glumă.
 
L-am citit încă o dată: „Nu e nevoie să mă minţi doar pentru încurajare, ştiu că am fost foarte slab..”
 
Era un mesaj de la un prieten care tocmai ţinuse un discurs excelent şi fusese foarte apreciat de public. După ce l-am felicitat şi i-am spus cât de bun a fost, a plecat brusc fără să spună nimic.
 
După câteva schimburi de mesaje m-am enervat şi l-am sunat:”Ce se întâmplă cu tine? Ai avut un speech foarte bun, crede-mă ca eu ştiu ce vorbesc”
Mi-a răspuns cu o voce nesigură: „Cred că pur şi simplu nu mă văd ca un bun speaker.. nu sunt acel gen de persoană care să aibă un efect asupra oamenilor”
 
 
Cunoşti cumva persoane care îşi subestimează abilităţile pentru că nu au suficientă încredere? Există vreo posibilitate ca şi tu să fi făcut acest lucru? 🙂

 

În cele mai multe cazuri acţionăm pe baza imaginii pe care o avem despre noi înşine, indiferent dacă este reală sau nu.
 
Motivul? Nevoia noastră puternică de a fi consecvenţi. Ce părerea ai despre cineva care spune un lucru şi face altceva? Probabil vei spune că este o persoană pe care nu te poţi baza.

 

Cu toţii vrem ca acţiunile noastre să fie în acord cu imaginea pe care o avem despre noi, altfel ne-am simţi „lipsiţi de caracter”. Consecvenţa poate fi cel mai bun prieten (atunci când ne sprijină să ne respectăm principiile) dar şi cel mai mare duşman, atunci când ne împiedică să creştem. Atunci când ne ţine legaţi de o identitate care ne limitează.

 

Identitatea este pur şi simplu o serie de certitudini despre cine suntem şi cum suntem.
 
Dacă întrebi o persoană cine crede că este, îţi va spune: părinte, manager, artistă, profesionistă, pasionată de tenis, ..şi lista poate continua. Dacă o intrebi cum este, vei primi răspunsuri la fel de multe şi variate – atrăgătoare, cinstită, retrasă, modestă, aventuroasă, inteligentă, încrezătoare, nesigură pe sine etc.
 
Lucrul cel mai interesant e că dacă o persoană îţi va spune că se consideră încrezătoare şi alta că este nesigură, ambele vor fi foarte convinse că sunt aşa.
 

Această identitate ne dictează ce putem şi ce nu putem să facem şi cât de mult merităm în viaţă. Şi fiecare va acţiona consecvent pe baza acelei identităţi.
 
Spre exemplu, dacă tu crezi ca eşti o persoană deschisă, îţi vei folosi cu totul altfel resursele interioare decât dacă te consideri o persoană timidă, retrasă. Vei interacţiona altfel cu oamenii şi vei avea şi rezultate diferite. Şi toate astea doar pentru că te vezi într-un anumit fel.

 

Cum s-a format această identitate? Cele mai importante moduri ar fi:

 

  • Pe baza experienţelor: succesul sau eşecul ne va spune că suntem buni sau nu într-un anumit domeniu.
    Lucurile însă nu stau aşa simplu, pentru că vedem foarte mulţi oameni care au reuşit după ce au eşuat de sute de ori, nu ar fi trebuit să concluzioneze că pur şi simplu nu sunt capabili?
     
    Asta pentru că identitatea nu este determinată de experienţa în sine, ci de interpretarea pe care o dăm acelei experienţe. Aceşti oameni au interpretat într-un mod foarte diferit înfrângerile prin care au trecut.
  •  

  • Pe baza cuvintelor pe care le-am auzit în mod repetat mai ales în copilărie şi adolescenţă: nu eşti capabil să înveţi, ai un potenţial extraordinar, eşti un bun artist etc.
    Depinde doar de tine dacă le asculţi sau nu.
  •  

  • Şi cel mai interesant, o mare parte din identitatea noastră se datorează modului în care ne văd ceilalţi. Părerea lor îi va face să se comporte diferit cu noi, iar asta ne va influenţa foarte mult. Se numeşte efectul Pygmalion şi poţi citi mai multe despre el aici.

 

Identitatea poate să ne definească cât de mult vom reuşi în fiecare domeniu. Problema apare atunci când suntem convinşi că suntem limitaţi la ceea ce credem despre noi în acest moment.
 
Cum spunea şi Jim Rohn: „dacă nu îţi place cum stau lucrurile, schimbă-le! Nu eşti un copac”. Oare acum 5 ani erai la fel cum eşti azi? Credeai şi făceai aceleaşi lucruri, te comportai identic, aveai aceleaşi preocupări?

 

Schimbarea este inevitabilă, întrebarea este: te laşi în voia mediului şi a celor din jurul tău să decidă unde se duce viaţa ta, ca o frunză uscată purtată de vânt? Sau decizi tu să preiei controlul asupra persoanei tale, chiar în acest moment?

 

Pentru a-ţi dezvolta identitatea într-un mod sustenabil este nevoie de timp şi exerciţiu constant. Nu este niciodată o idee prea bună să porţi o mască, să încerci să fii altcineva. Ceilalţi vor observa după un timp că nu te simţi bine în pielea ta, şi cel mai rău – tu îţi vei simţi falsitatea.
 
Cum poţi să-ţi creezi o identitate puternică şi în acelaşi timp să simţi bine în pielea ta? Poţi începe cu următoarele acţiuni:
 
1. Pune la îndoială limitele pe care crezi că le ai.
 
O fi greu? Suntem experţi în incertitudine – ne întrebăm mereu dacă suntem în stare să facem ce ne dorim. Aşa că va fi destul de uşor să punem la îndoială şi ceea ce credem acum că nu putem face.
 

2. Joacă-te cu ideea de posibilitate. Dacă ai putea să faci şi să fii orice, ce ai alege?
 
Dă-ţi voie să visezi! Mulţi oameni nu îşi permit să gândească în mod creativ pentru că se blochează la capitolul limitări, si nu vor să se amăgească.

 

3. Fă o listă în scris cu ceea ce îţi doreşti să fii şi să faci.
 
La punctul 2 am visat, acum vom face prima acţiune pentru a materializa dorinţele noastre. Dacă nu scrii pe hârtie ceea ce îţi doreşti, vei rămâne doar la un nivel de fantezie.

 

4. Acţionează în fiecare zi pe baza identităţii noi pe care ai ales-o.
 
Comportă-te consecvent cu noua identitate: cum ai vorbi dacă ai fi deja acea persoană? Cum te-ai îmbrăca? Ce ai face în fiecare zi şi cu ce oameni ai petrece timpul?
Exerseaza cât mai mult şi astfel vei crea suficiente experienţe pentru a susţine noua imagine pe care o ai faţă de tine.

 

Cât de mult o să reuşeşti dacă nu crezi în propriile forţe, dacă nu îţi creezi o identitate pe măsura ambiţiilor tale?
 
Chiar dacă ai toate talentele necesare (şi chiar experienţa), nici măcar nu vei incerca prea mult, pentru că ştii că nu eşti acel gen de persoană.
 
Dacă ţi s-a părut lung acest articol, cea mai importantă idee de reţinut este că în orice moment ai puterea de a alege cine vei fi, iar asta va determina cum va fi şi viaţa ta.

 

Cât de înalt va creşte un copac? El luptă cu puternica forţă a gravitaţiei şi continuă să caute lumina soarelui pentru a creşte cât mai mult. Este adevărat, această luptă a copacului nu este un act conştient – copacii nu au creier. Dar atât ţie cât şi mie ne-a fost dată abilitatea de a alege în mod conştient să ne luptăm şi să devenim tot ceea ce putem deveni. ~ Jim Rohn

 
 

Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments