Obiceiul de a nu faceCe aţi amânat astăzi? Ce nu aţi făcut din lucrurile pe care vroiaţi să le faceţi? Dar în ultima lună?
 
Eu m-am considerat mereu o persoană comodă, şi de multe ori îmi deplângeam caracterul – îmi părea rău că ‘sunt aşa’, de ce nu pot acţiona mai mult?
 
De fapt eu mă identificam cu acea comoditate, ca şi cum m-aş fi născut cu ea.
 
Asta până când am fost la seminarul lui T. Harv Eker, autorul cărţii „Secretele minţii de milionar”.
 
Harv spune că există două tipuri de obiceiuri:
 
1. Obiceiul de a face
2. Obiceiul de a nu face

 
Astfel mi-am dat seama că eu doar mi-am cultivat acel obicei de a nu face – m-am obişnuit prea mult să amân şi să-mi ocup timpul cu activităţi ‘relaxante’ (cum ar fi să stau prea mult pe internet).
 
Şi ca orice obişnuinţă, se poate dezvăţa prin exersare!
 
În spatele comodităţii sau amânării se ascund mai multe cauze, cum ar fi frica.
 
Gândiţi-vă la o activitate pe care aţi amânat-o – a fost oare din cauză că vroiaţi ca totul să iasă perfect? Mulţi avem uneori această frică, diferenţa o fac cei care acţionează fără să mai stea aşa mult pe gânduri şi apoi se perfecţionează prin acţiune.
 
Alteori pur şi simplu nu avem chef pentru că ni se pare că activitatea pe care vrem s-o facem e prea grea!
 
Ne imaginăm că ar lua foarte mult timp şi efort. Exact aşa am făcut eu cu acest articol, mă gândeam că o să-mi ia multe ore să-l scriu şi am tot amânat până când am ieşit cu o prietenă la un suc. La întoarcere, m-am gândit pe drum că de fapt pot să-l scriu mult mai repede – de fapt am alocat prea mult timp de la bun început şi asta m-a stresat îngrozitor.
 
Astfel am aplicat legea lui Parkinson, despre care vorbeşte Tim Ferriss în cartea lui „Săptămâna de muncă de 4 ore”.
 
Această lege spune că munca se extinde în complexitate (percepută) în funcţie de timpul alocat pentru completarea ei. Ce înseamnă asta? Că dacă primim un deadline peste o lună pentru un proiect relativ simplu, ne vom întinde cu munca pe toată luna, făcând din ţânţar armăsar.
 
Iar dacă îl lăsăm pe ultima zi, vom fi forţaţi să ne concentrăm asupra lui şi îl vom completa doar cu lucrurile esenţiale. Şi culmea – de multe ori va fi mai calitativ pentru că am fot nevoiţi să ne concentrăm mai intens pe el (din lipsa timpului) şi să alegem doar ce este important.
 
 
Oricare ar fi motivul pentru care nu faceţi ceea ce ştiţi că este necesar pentru ţelurile voastre, nu staţi prea mult să-l analizaţi – asta ar însemna o prelungire a amânării.
 
Acţionaţi acum în orice mod şi după ce terminaţi, sărbătoriţi! Bucuraţi-vă cât mai mult, astfel veţi asocia plăcerea bucuriei cu obiceiul de a face!
 
 

Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments