photo-reading-cum-sa-ti-folosesti-creierul-ca-un-geniu
„Într-o zi, Alice ajunse la o bifurcaţie de drumuri şi văzu un motan de Cheshire într-un copac. Ce drum să aleg? întrebă ea. – Unde vrei să ajungi? Nu ştiu, răspunse Alice. Atunci, spuse motanul, nu contează.”
 

~ Lewis Carroll
 
 
În acest weekend am trecut printr-o experienţă care mi-a schimbat complet viziunea asupra cititului, învăţatului, dar în special asupra creierului uman.
 
Toate astea după un curs unde am citit 6 cărţi în 2 zile, un lucru pe care nu-l credeam posibil.
 
Mi-a plăcut mereu sa citesc, dar eram un cititor lent – uneori stăteam aproape o săptămână sa „disec” o carte. Dar faptul care mă deranja cel mai mult era că nu rămâneam cu foarte multe informaţii după ce o terminam, şi de multe ori trebuia să recitesc anumite pasaje.
 
Atunci când am intrat la cursul de fotocitire ţinut de Connie Larkin, eram nerăbdător să îmi cresc viteza de citire.
 
Connie ne-a provocat şi ne-a făcut să gândim cu totul altfel decât eram obişnuiţi. După prima oră de curs, mi-am dat seama că voi învăţa cum să-mi folosesc mai mult creierul, cum să-mi extind percepţia asupra lumii.
 
Photoreading este o practică existentă sub anumite forme de cel puţin 200 de ani, se presupune că şi Nicolae Iorga o stăpânea. În 1986, Paul Schelee a redescoperit-o şi a structurat-o într-o formă accesibilă pentru publicul larg – sistemul este descris în cartea lui „Fotocitirea”.
 
Printre cei care au studiat photoreading se numără mari speakeri şi autori precum Anthony Robbins, T.Harv Eker, Jack Canfield, Brian Tracy şi mulţi alţii.
 
Schimbarea majoră de paradigmă pe care o aduce photoreading-ul este atitudinea activă asupra cărţilor. Ce înseamnă asta?

  • Suntem obişnuiţi să abordăm carţile pasiv: înainte să citim, ne întrebăm „oare ce o să primesc din această carte?”. Cum spune şi motanul de Cheshire, dacă nu ştii unde vrei să ajungi, atunci nu contează foarte mult ceea ce alegi
  •  

  • În contrast, abordarea fotocitirii este că tu determini ce ai nevoie din text şi cât vrei să înţelegi. În fotocitire ne stabilim un scop pentru care vrem să citim o carte, ne definim mai întâi unde vrem să ajungem

 
 
Fotocitirea implică 5 paşi, fiecare pas fiind precedat de un exerciţiu de relaxare pentru a intra într-o stare propice:
 
1. Înainte de a începe să fotociteşti o carte, este absolut necesar să îţi propui un scop clar pentru care ai ales acea carte. Ce informaţii vrei să obţii? Ce lecţii vrei să înveţi din ea?
 
Acest mod de gândire ne relaxează şi ne pune în control vis-a-vis de materialul scris – nu e nevoie să absorbim totul, de fapt dacă vrem prea mult vom pierde chiar esenţialul!
 
2. Al doilea pas constă în trecerea foarte rapidă în revistă a cărţii, şi luarea deciziei – citesc sau nu citesc acea carte.
 
Asta se întâmplă într-un minut! Nu mai e nevoie să ne forţăm să citim o carte, doar pentru a afla la sfârşit că ne-am pierdut timpul. Faptul că ne-am pus un scop clar ne ajută foarte mult să decidem.
 
3. Fotocitirea propriu zisă – cea mai spectaculoasă parte, care poate părea magie pentru neiniţiaţi.
 
După ce ne spunem anumite afirmaţii ce ne deschid mintea, pur şi simplu dăm paginile una după alta, prin carte (având privirea defocalizată, ca atunci când ne uităm la o stereogramă).
 
Scopul din această etapă este să nu înţelegem raţional textul, accesarea fiind făcută de mintea non-conştientă.
 
4. După fotocitire, ne folosim intuiţia pentru a găsi anumite cuvinte cheie şi pentru a pune întrebări legate de scopul nostru.
 
Acest pas face legătura între mintea non-conştientă şi cea conştientă, permiţându-ne să scoatem ce avem nevoie din carte.
 
5. Activarea textului constă în crearea unei hărţi mentale deschizând cartea aleator şi folosind tehnici de citire rapidă pentru a extrage idei utile scopului nostru.
 
 
Frica mea cea mai mare era că voi rata lucruri importante din acea carte, şi am fost uimit să îmi dau seama că aplicând corect paşii, pot găsi foarte uşor exact ceea ce am nevoie pentru obiectivul meu.
 
De fapt am realizat că aveam o mentalitate de totul sau nimic. Asta a fost cea mai mare revelaţie pentru mine – perfecţionismul nu face decât să ne streseze şi să ne îndepărteze de scopul propus.
 
Cele mai puternice lecţii pe care le-am învăţat au fost:
 

  • Pot decide ce informaţii voi extrage dintr-o carte, pot să o valorific mult mai bine prin setarea unui scop clar
  •  

  • Dacă mă relaxez şi accept că pot alege doar o parte din informaţii, voi fi mult mai eficient şi voi găsi mult mai uşor lucrurile care mă interesează
  •  

  • Îmi pot folosi abilităţile învăţate în fotocitire şi în alte domenii din viaţă, pot fi mai intuitiv şi pot vedea mult mai uşor oportunităţile
  •  

  • Pot să îmi dau voie să greşesc, să nu ştiu totul, să fiu imperfect! Acest lucru în sine mi-a crescut mult încrederea în propriile forţe

 
Recomand această experienţă oricui are nevoie să citească foarte multe cărţi, vrea să-şi extindă capacitatea mentală şi mai ales să câştige timp (timpul nu mai pare aşa scurt când poţi citi o carte într-o oră:)
 
Fotocititul crează noi conexiuni neuronale, îţi dezvoltă memoria şi îţi schimbă viziunea asupra învăţării.

 
Cursul se desfăşoară pe parcursul a două zile, de obicei sâmbăta şi duminica. Cursul începe de la ora 9:00 şi se încheie între 17:00 şi 20:00, în funcţie de modulul în care participanţii asimilează tehnica.

Numărul de participanţi din cadrul unui curs este de aproximativ 12. Pe perioada celor două zile, participanţii citesc cel puţin 4 cărţi şi mai multe articole.

Taxa de participare este de 1600 lei.

Înscrierile se pot face aici:

 

Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments