Sursa foto: http://www.flickr.com/photos/ex_transit/1942352932/

Sursa foto: flickr.com, licenţa aici

Aşază-te cât mai comfortabil pentru că îţi voi spune o poveste adevărată despre un om care a avut un vis pe care şi l-a ucis.
 

Persoana despre care vom vorbi şi-a dat seama din adolescenţă că vrea să fie scriitor, dar părinţii îl descurajau, pentru că nu vedeau niciun viitor în această meserie. Mama lui i-a spus la un moment dat: „Dragul meu, tatăl tău este inginer. Este un om logic, rezonabil, cu o viziune clară asupra lumii. Ştii ce înseamnă să fii un scriitor?”
 

La vârsta de 16 ani, văzând că este introvertit şi se încăpăţânează să urmeze calea tradiţională, părinţii l-au internat într-o instituţie de boli mentale, de unde a evadat de 3 ori până la vârsta de 20 de ani.
 

Apoi a cedat presiunilor venite din partea părinţilor şi s-a înscris la facultatea de drept, abandonându-şi visul de a fi scriitor..
 
Peste un an s-a lăsat de facultate, s-a alăturat mişcării hippie şi s-a apucat de droguri. A început să compună versuri pentru cântece care protestau împotriva regimului militar din ţara lui. Din această cauză a fost încarcerat de 3 ori fiind acuzat de activism politic şi a fost supus torturii în închisoare.
 

După ce a schimbat mai multe meserii, a făcut o călătorie în Spania care i-a schimbat viaţa total. Mai exact, o călătorie de 500 de mile – celebrul pelerinaj către Santiago del Compostela. Această experienţă spirituală l-a inspirat să scrie „Pelerin la Compostela”, o autobiografie despre acest drum. Apoi şi-a părăsit slujba şi s-a dedicat complet artei de a scrie.
 

De atunci, Paulo Coelho a vândut peste 86 de milioane de cărţi în peste 150 de ţări, iar cărţile sale au fost traduse în 80 de limbi diferite, câştigând recordul mondial Guinness pentru cel mai tradus autor în viaţă. A fost premiat cu La Legion d’Honneur (Franţa) si Grinzane Cavour (Italia).
 

Paulo Coelho este un exemplu viu de om care a început fără nicio şansă, şi-a abandonat la un moment dat pasiunea, dar a reuşit în cele din urmă să-şi învie visul. Este celebru pentru cărţile inspiraţionale care au schimbat viaţa a milioane de oameni de pe tot globul – îi poţi găsi cărţile aici.
 
 
În cartea „Pelerin la Compostela”, scriitorul descrie 3 simptome care ne arată că ne ucidem visurile (sursa aici):
 

1) Lipsa timpului
Coelho spune că cei mai ocupaţi oameni pe care i-a întâlnit au timp să facă tot ce îşi doresc. Cei care nu fac mai nimic sunt mereu obosiţi şi se plâng că ziua e prea scurtă.
 

2) Al doilea simptom se găseşte în certitudinile noastre
Deoarece nu vrem să vedem viaţa ca pe o mare aventură, începem să ne gândim la noi înşine ca fiind înţelepţi şi corecţi atunci când cerem atât de puţin de la viaţă. Avem certitudinea că nu putem obţine mai mult şi că suntem „realişti”.
 

3) Al treilea simptom ce ne arată că visurile noastre mor este reprezentat de pacea noastră
Viaţa devine o după amiază de duminică şi nu mai cerem nimic măreţ. În acea stare, ne gândim că suntem maturi – ne punem deoparte fanteziile tinereţii şi căutăm realizare personală şi profesională. Suntem surprinşi când oamenii de vârsta noastră spun că încă vor ceva deosebit de la viaţă.
 
Însă în adâncul inimilor noastre ştim că am renunţat să luptăm pentru visurile noastre..
 

Te regăseşti în unul din punctele de mai sus? Dacă da, află că niciodată nu e prea târziu, oricând poţi să-ţi regăseşti visul.
 
 
În final te las cu un interviu cu Paulo Coelho despre curaj, iubire şi urmarea visurilor. Interviul este ţinut de Brendon Burchard – trainer, speaker şi marketer care l-a ajutat pe scriitor să-şi lanseze cartea în SUA şi Canada:
 

 

Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments